O lume a oamenilor din bețe de chibrituri

Pentru cei mai mulți oameni, chibriturile sunt doar niște banale obiecte de uz, care odată folosite sunt aruncate la gunoi.

Dar Slavă Domnului nu suntem cu toții la fel, ceea ce pentru unul dintre noi, un obiect este ceva fără valoare pentru un alt om el poate deveni un obiect al unei pasiuni, al unei idei, al unei creații.

Marius Petrescu, un pasionat de fotografiere a conceput și realizat aceste mici opere de artă pe care vi le prezint mai jos. Iată ce se poate realiza din banalele bețe de chibrituri, atunci când există pasiune, dorință, voință, și un mare talent artistic. Un talent care îmbină două pasiuni cea de a crea o lume imaginară și una de a fotografia această lume.

În blogul său personal, Marius Petrescu se prezintă pentru cititori cu următoarele cuvinte:

„… Iubesc fotografia … poate multi din cei ce vor citi aceste randuri nu apreciaza ce fac eu … poate sunt multi altii care fotografiaza mult mai bine. Fotografia este despre ce vezi, si in acest sens nu este diferita de alte arte bidimensionale cum ar fi pictura si desenul. Crearea de fotografii este in realitate “arta de a vedea”. Din pacate orasul in care locuiesc nu are locuri care sa placa ochiului, nu are peisaje…de aceea am fost nevoit sa ies din tiparele obisnuite si am creeat o lume a oamenilor din bete de chibrit.

Ramane la aprecierea voastra, a celor care viziteaza acest blog, daca ceea ce fac o fac bine sau NU.”
http://mariuspetrescu.com/

Pe Youtube, poate fi văzut și un filmuleț, o combinație succintă a fotografiilor făcute despre instantanee de viață create din bețele de chibrituri
http://www.youtube.com/

Pasiunea dumnealui a fost remarcată și de mass-media, primul interviu dat, poate fi citit și online,
http://stiri.botosani.ro/

Indiferent de motivația pentru care au fost create aceste fotografii, cred că trebuie să apreciem și să admirăm talentul cu care ele au fost realizate.

Ajutoarele mele	Amintire de la cununie
Analiza defecțiunii	Apa trece pietrele rămân
Braconierul	Cărătorii de apă
Ceasornicarii	Complicitate
Culturistul	Cununie
Deghizare	Desenatorii
Doi și încă doi	Doi spărgători
Domesticire	Evadarea
Exploratorul	Formula One
Grădinarii	Hăcuirea maculaturei
Hai urcă si tu	Harley Davidson
Hoții de cablu	Împodobirea bradului
În acțiune	Indiscretul fotograf
Iurie Darie și Anca Pandrea	Joc copilăresc – roaba
La bursă	La expo
La fântână	La galeria foto
La plajă	Mama
Muncind din greu	Nehotărâtă roșu sau galben
Nu vă jucați cu focul	Odihna tăietorilor
Pas în doi	Pescarii
Pregătirea unui cocktail	Prietenii
Producatorii de vin	Reclama mascată
Responsabilitate	Solist vocal
Spărgătorul	Spărgătorul de stânci
Suc gratis, hai veniți	Șuruburi și piulițe
Tăietorii de lemne	Teste auto
Unde să mă duc?	Unde-s mulți puterea crește
Unde-s mulți puterea crește	Uraaaaaa, am scăpat
Urcă-te, vine trenul	Vaccin anti incendiu
Vânătoare	Vecinii

Ce este de fapt Filumenia ?

Informaţii preluate din lucrarea semnată de John Henry Luker
„The Matchbox Label Collectors Encyclopaedia”, traduse de
secretarul Grupării Filumeniştilor din România, Zamfir Pop

În data de 7 aprilie 1827, farmacistul John Walker, într-un orăşel din centrul Angliei,  lipea prima etichetă pe o cutie cu chibrituri, punând, fără să se gândească la aceasta, temelia noului hobby: colecţionarea etichetelor cutiilor de chibrituri, pasiune care va primi, mai apoi, numele de filumenie. Eticheta avea marimea 60 x 40 mm şi avea inscripţionată textul :

(imagine preluată de pe net)

Cuvântul „filumenie” este format din doi termeni: cuvântul grec „philos” – iubitor şi cuvântul latin „lumen” – lumina! Deci, filumeniştii, sunt definiţi a fi  „iubitori de lumină”! Dar, aici «lumina» are înţelesul simbolic al luminii „lumina informaţiei” ce se află pe cutiile de chibrituri.

Filumenie = colecţionarea ambalajelor de chibrituri (cutii de chibrituri, plicuri de chibrituri, etichete de cutii de chibrituri, etichete de pachet, etc., precum şi a oricărui alt tip de obiect sau material care a fost utilizat pentru prezentarea, comercializarea şi depozitarea chibriturilor).

Filumenia este o pasiune mai puţin răspândită la noi în ţara. Acest lucru se datorează unei păreri greşite, conform căreia filumenia ar fi mai prejos decât „surorile sale” –  filatelia sau cartofilia.  La noi în ţară există câteva zeci de filumenişti, de toate vârstele, unii mai „vechi” cu colecţii vaste, altii mai “noi”, cu colecţii mai modeste.

După realizarea siteului http://www.modoro.ro/index.htm, cu scopul de a face cunoscută acest hobby dar totodată şi cutiile noastre româneşti fabricate de-a lungul timpului, am avut plăcuta surpriză să fiu contactată de alţi colecţionari, să aflu de existenţa unora dintre ei, în special al celor din generaţia mea, al celor care am început să colecţionăm din anii 60.

Şi întrucât am primit multe mesaje şi de la tineri colecţionari începători, mi-a venit ideea să le dau şi lor posibiltatea să se prezinte în cadrul paginii. Aşa se face că toţi cei care au dorit sunt prezentaţi în meniul Colecţionarii români http://www.modoro.ro/colectionari.htm
grupaţi în două categorii, cei din anii 60 şi cei din generaţia de azi
Colecţionari din generaţia anilor 60
Colecţionari din generaţia de azi

Am adunat la un loc şi apariţiile în mass-media, cotidiene, ziare, reviste, net, TV, radio, sau prezenţele la expoziţii:
Colecţii şi colecţionari în mass-media scrisă şi online şi pe internet

Cu bucurie constat că ideea mea de a crea acest submeniu din cadrul siteului a avut efectul scontat, şi încetul cu încetul devenim o mică comunitate a colecţionarilor filumenişti din România. Ştim unii de alţii, facem schimburi între noi, iar de fiecare dată când postez noutăţi pe site trimit un mesaj comun tuturor.
Iar cei care doresc informaţii de orice fel despre tot ce înseamnă filumenie, le-o ofer cu cea mai mare bucurie.

Poate într-o bună zi, vom reuşi şi punem la cale şi o întâlnire, să ne cunoaştem şi personal nu numai virtual, şi de ce nu să organizăm şi o mică/mare expoziţie a colecţionarilor-filumenişti din România ?.

O încurajare pentru începători şi câteva sfaturi către tinerii colecţionari-filumenişti:

„Nu numărul cutiilor e important, ci, ceea ce simţi atunci când te afli  în mijlocul lor, ceea ce simţi când descoperi o nouă piesă, dacă te bucură acea sete şi dorinţă de a împărtăşi cu alţii pasiunea pe care o ai.
Niciodată să nu arunci o cutie, oricât de uzată, murdară e, poate pentru un alt colecţionar ea este o adevărată „comoară”.
Nu privi cutia doar pentru frumuseţea ei, încearcă să descoperi şi informaţiile pe care le furnizează: Ce semnificaţie are desenul, ce reprezintă ea, unde a fost fabricată, câte beţe conţine, care e norma tehnică de fabricaţie, ce alt text este scris pe ea … cu timpul vei vedea altfel fiecare cutie, şi  fiecare informaţie nou descoperită îţi va oferi o bucurie în plus.
Încearcă să afli cît mai multe informaţii în legătură cu tot ce înseamnă „lumea chibriturilor”, doar astfel vei face saltul calitativ de la un simplu adunător la unul de colecţionar-filumenist  .”

Aştept în continuare cu bucurie mesaj de la oricine are pasiunea noastră, aceea de a ne simţi fericiţi în „lumea fascinantă a cutiilor de chibrituri„.

Macheta catedralei Notre Dame din Paris

În afara colecţionarilor de cutii de chibrituri mai există şi o categorie de pasionaţi de alte activităţi legate de chibrituri: confecţionarea de machete, dezlegarea problemelor logice cu beţe de chibrituri, realizarea de clipuri cu cutii şi beţe de chibrituri, crearea de bancuri, iar în domeniul cultural artistic s-au scris poveşti, au fost realizate piese de teatru, film, balet, au fost compuse melodii, toate având ca punct de pornire piesa scrisă deHans Christian Andersen, „Fetiţa cu chibrituri”.

Căutând pe internet am găsit multe asemenea materiale pe care le-am prezentat în siteul cu colecţia proprie de filumenie la adresa: http://www.modoro.ro/divertisment.htm

Dar câţi dintre dumneavostră a auzit de  Alexandru Takacs din Lugoj, un român pasionat de realizarea machetelor din beţe de chibrituri?.

Iată ce scria presa din perioada în care el se ocupa cu construirea machetei:

„O miniatură pe care o construieşte din beţe de chibrituri şi pe care speră să obţină destui bani ca să-şi ridice o casă ca-n poveşti Alexandru Takacs, spune că minunăţia va avea aproape doi metri lungime, 86 de centimetri lăţime şi o înălţime de 120 de centimetri …”

http://www.romanialibera.ro/ (notă: articolul nu mai poate fi citit online)
Catedrala Notre Dame realizata din bete de chibrit.
Lugojanul Ioan Alexandru Takacs aspira sa intre in Cartea Recordurilor prin realizarea in miniatura a Catedralei Notre Dame din Paris din bete de chibrit. Dimensiunile machetei sunt de 2,01 m lungime, 1,33 m inaltime si 0,81 m latime. „Constructia” acestei opere miniaturale a durat sapte ani si au fost folosite peste doua milioane si jumatate de bete de chibrit. Lugojanul intentioneaza sa plece la Paris pentru a-si comercializa lucrarea. Documentele necesare pentru a fi inscris in Cartea Recordurilor au fost trimise catre Guinness World Record.

http://www.romanialibera.ro/ 
Cea mai mare machetă de edificiu public din lume, realizată numai din beţe de chibrit, a fost omologată de Cartea Recordurilor în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Lugoj, transmite corespondentul Amos News.
Realizarea este o copie a Catedralei Notre Dame din Paris şi îi aparţine lugojeanului Ioan Alexandru Takacs. După mai bine de şapte ani de încercări şi două tentative eşuate, copia din chibrituri a fost dusă la final, prin utilizarea a peste două milioane şi jumătate de beţe. Omologarea pentru Cartea Recordurilor a confirmat dimensiunile machetei (2,01 metri lungime, 1,33 metri înălţime şi 0,81 metri lăţime), dar şi asemănarea cu originalul.
Takacs a obţinut planurile şi imaginile de referinţă de pe internet. Autorul a trimis toate documentele la Guinness World Records şi este pregătit să plece la Paris, unde vrea să îşi vândă lucrarea. Cu câţiva ani în urmă, un italian i-a oferit 10.000 de euro în schimbul catedralei sale din beţe de chibrituri, dar i s-a părut prea puţin pentru efortul făcut, aşa că a ridicat preţul la 50.000 de euro. Sursa: Romania Libera: Sambata, 26 August 2006

Dar mai bine vă invit să vedeţi ce povesteşte el personal despre cum a realizat macheta, pe blogul http://alexpiramid.wordpress.com/, în articolul sugestiv intitulat Odisea unei machete, unde puteţi vedea şi multe fotografii ale machetei. Iată una dintre ele:

„…Totul a  inceput cu un vis de a realiza casa visurilor, o macheta pentru ca una adevarata nu mi-o puteam permite.

Mi-am propus sa o fac din bete de chibrite ca sa arate mai frumos, pe atunci lucram ca mecanic la o fabrica textila si trecand intr-o zi pe la depozit dupa niste piese am gasit o revista din Anglia, rasfoind-o am zarit o macheta a faimoasei catedrale Notre Dame din Paris, am rupt pagina respectiva si am bagat-o in buzunar, nu stiu ce m-a atras la ea. Am ajuns acasa unde am constatat unele nereguli de architectura la macheta si mi-am propus sa o fac eu mai bine si din chibrite .

Atunci a inceput viata mea sa se schimbe … avand la indemana poza respectiva, o lupa si ambitia unui baietandru m-am apucat de lucru, am zis ca peste cateva zile o si termin, m-am amagit singur …” vezi tot articolul

Dar puteţi admira macheta expusă la Lugoj şi în clipul video:
http://www.trilulilu.ro/

Ce aş mai putea adăuga? … Poate doar atât:  Toată admiraţia şi consideraţia pentru ce aţi realizat domnule Alexandru Takacs !. Bravo.

Totul despre filumenie

Blogul celor interesaţi de colecţii şi colecţionari

Filumeniştii sunt colecţionarii pasionaţi de ambalajele chibriturilor şi de orice materiale sau informaţii legate de chibrituri.

Totul despre filumenie în site-ul http://www.modoro.ro

Pot fi contactată prin pagina de facebook: https://www.facebook.com/colectiecutiichibrituri