Descifrarea mesajelor de pe cutiile de chibrituri – Finala Cupei Davis 1972

Finala Cupei Davis 1972

Piesa prezentată: Etichetă de cutie de chibrituri.
Aplicată pe: cutiile de furnir realizate la Fabrica de chibrituri Bucureşti, conform STAS 2627-1972.
Număr catalog: 826 / 1972 (vezi catalogul virtual)
Tematica prezentată: Finala Cupei Davis 1972

Informaţiile oferite de etichetă se referă exclusiv la denumirea şi data evenimentului sportiv,  respectiv  Finala Cupei Davis, care s-a desfăşurat în perioada 13-15 octombrie 1972 la Bucureşti, România.
Pe etichetă apare imaginea unui tenismen, care ne sugerează că ar fi vorba de tenismenul român, Ilie Năstase, dar nu este o imagine fidelă, o fotografie, al acestuia.

Pentru un filumenist, informaţiile de pe etichetă sunt sumare, lipsesc elemente de genul, fabrica de chibrituri, anul stasului, informaţii necesare pentru clasificarea piesei.

Alte informaţii culese în legătură cu evenimentul prezentat pe etichetă:
La finala Cupei Davis a participat şi Ilie Năstase unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis ai anilor 1970.
Numărul unu mondial de două ori, în 1972 şi 1973, a jucat timp de 18 ani pentru echipa de Cupa Davis a României, totalizând un număr de 146 de meciuri, din care 109 câştigate. De 3 ori a jucat finala Cupei Davis cu Statele Unite alături de Ion Ţiriac, fiind învinşi de fiecare dată.

„Cupa Davis” (cunoscută şi sub numele de „Salatiera de argint”) este un trofeu sportiv. Cel al cărui nume îl poartă trofeul, respectiv Dwight Filley Davis, a fost tenisman, visul său fiind un meci internaţional, în locul unuia interamerican. „Cupa Davis”, ca trofeu sportiv, a fost înscrisa legal la 21 februarie 1900. Ea este asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind inestimabilă. Una din preţioasele tradiţii ale cupei este aceea de a grava, după fiecare finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare şi din cea învinsă.
Sursa:http://ro.wikipedia.org/

Iată și o fotografie a tenismanului Ilie Năstase, care ar putea fi modelul etichetei prezentate :

Descifrarea mesajelor de pe cutiile de chibrituri – Primul zbor în Cosmos al unui Român

Primul zbor în Cosmos al unui Român

Piesele prezentate: Etichete de cutii de chibrituri. Serie formată din 3 (trei) piese.
Aplicate pe: cutiile din furnir realizate la Fabrica de chibrituri Bucureşti, conform STAS 2627-1978.
Număr catalog: 997 – 999 / 1981 (vezi catalogul virtual)
Tematica prezentată: Primul zbor în  Cosmos al unui Român.

Informaţiile oferite de etichete se referă în principal la data realizării misiunii, luna mai 1981, şi definirea misiunii sapțiale: Primul zbor în Cosmos al unui român.
Pe etichete mai putem descoperi steagul şi stema României, Coloana infinitului, lucrarea sculptorului român Constantin Brâncuşi, o rachetă spaţială, globul pământesc şi lauri pe fondul unui cer albastru înstelat, iar pe una din etichete apare imaginea unui cosmonaut, care ne sugerează că ar fi vorba de cosmonautul român, dar nu este o imagine fidelă al acestuia.

Pentru un filumenist, pe etichetă apar şi câteva informaţii foarte importante, referitoare la fabrica de chibrituri: Fabrica de chibrituri Bucureşti, , anul stasului: STAS 2627-1978,  date necesare pentru a-i  putea stabili apartanenţa la o anumită grupă de piese.

Alte informaţii culese în legătură cu evenimentul prezentat pe etichete:
În seara zilei de 14 mai 1981, la ora 20 16’ 38” (ora Bucureştiului), de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), din cadrul programului spaţial „Intercosmos” având la bord echipajul mixt româno-sovietic format din locotenentul major pilot ing. Dumitru Prunariu şi colonelul cosmonaut Leonid Ivanovici Popov.
Misiunea a durat 7 zile, 20 de ore, 42 de minute şi 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri.
Dumitru Prunariu (n. 27 septembrie 1952, Braşov) a devenit astfel primul şi singurul român din istorie care a zburat vreodată în spaţiul cosmic.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/

Iată și fotografia celor doi cosmonauți:

Descifrarea mesajelor de pe cutiile de chibrituri

În general, transportatorul, comerciantul, cel care le depozitează, dar nici utilizatorul, nu acorda o importanţă prea mare mesajului imprimat pe ambalajul chibriturilor.

Ca şi în cazul obiectelor banale, dar fără de care nu ne mai putem imagina cotidianul, nici în materie de chibrituri, omul obişnuit nu ia seama la felurile de chibrituri, la modurile de ambalare a lor, la diversitatea mesajelor ce se aplică pe cutii şi pe plicuri.  Aceste aspecte interesează numai pe producătorii şi pe colecţionarii obiectelor respective.

Imaginile tipărite pe o cutie de chibrituri care poate fi o clădire, o personalitate, o rasă de animale, o specie de plantă, un eveniment, pot incita fantezia celui care le priveşte, iar pentru unii următorul drum va duce la o bibliotecă, la un mic studiu, la o mică descoperire, care le va aduce un dram de bucurie chiar şi pentru câteva minute.

Pentru un filumenist care doreşte o cunoaştere amănunţită a piesei respective, pe etichete, pe cutii, apar şi unele informaţii foarte importante referitoare la ţara de provenienţă, fabrica de chibrituri unde a fost realizată piesa respectivă, anul stasului dar şi câteva alte informaţii cu mai puţină importanţă, mai degrabă interesante cum ar fi numărul de beţe pe care le conţine, preţul, limba în care a fost scris textul, firma importatoare, firma care comercializează produsul respectiv, etc.

Plecând de la terminologia cuvântului filumenie potrivit căruia cuvântul „filumenie” este format din doi termeni: cuvântul grec „philos” – iubitor şi cuvântul latin „lumen” – lumină, iar filumeniştii sunt definiţi a fi „iubitori de lumină”, cu precizarea că aici „lumină” are înţelesul simbolic al „luminii informaţiei”, respectiv, mesajul care se află inscripţionat pe cutiile de chibrituri, adică pe etichetele lor, voi încerca să vă fac o mică demonstraţie a corectitudinii definiţiei date acestei pasiuni.

Ca atare în postările cu titlul Descifrarea mesajelor de pe cutiile de chibrituri, voi încerca să vă călăuzesc pe tărâmul descifrării mesajelor şi ale informaţiilor inscripţionate pe cutiile de chibrituri, dar şi să vă prezint alte informaţii suplimentare culese în legătura cu tematica respectivă.

STAS 2627

STAS 2627 sunt standardele tehnice în baza cărora s-au produs chibriturile în România.
Periodic aceste standarde se modificau, iar în mod excepţional în unele perioade,  au existat şi alte norme tehnice.
În general aceste standarde erau inscripţionate pe etichetele, cutiile şi plicurile de chibrituri fabricate, dar au existat şi perioade în care acest text lipsea.

Abia începând cu STAS 2627-1986, acesta apare pe toată gama de cutii fabricate în România.

Din propriul meu studiu al acestor standarde tehnice inscripţionate pe cutiile de chibrituri româneşti am întocmit un mic centralizator pe care vi-l prezint mai jos:

(Notă:  toate cele prezentate în acest articol pot fi vizualizate într-o prezentare amplă cu imagini, la adresa http://www.modoro.ro/stas_2627.htm )

N.I. 92  / 1951, text inscripţionat pe etichetele lipite pe cutiile de lemn produse la Bucureşti

N.I. 92  / 1951, text inscripţionat pe etichetele lipite pe cutiile de lemn produse la Timişoara

STAS 2627 / 1951, text inscripţionat pe etichetele lipite pe cutiile de lemn produse la Bucureşti

STAS 2627 / 1951, text inscripţionat pe etichetele lipite pe cutiile de lemn produse la Timişoara

STAS 2627 / 1955, text inscripţionat pe etichetele lipite pe cutiile de lemn produse la Bucureşti

STAS 2627 / 1955, text inscripţionat pe etichetele lipite pe cutiile de lemn produse la Timişoara

STAS 2627 / 1955, text inscripţionat pe cutiile din carton produse la Brăila

STAS 2627 / 1964, text inscripţionat pe cutiile din carton produse la Brăila

Notă: în perioada 1956-1972, pe etichetele şi cutiile fabricate nu s-a inscripţionat norma tehnică,

excepţie făcând exclusiv cutiile de carton de Brăila cu stas-ul anului 1964 şi plicurile de chibrituri de Bucureşti cu NII 1 /1971

Standardele tehnice au fost modificate şi în :
STAS  2627 / 1972, STAS  2627 / 1973, STAS  2627 / 1978,
STAS  2627 / 1979, STAS  2627 / 1980, STAS  2627 / 1981,
STAS  2627 / 1982, STAS  2627 / 1986
(imagini vezi la adresa: http://www.modoro.ro/stas_2627.htm  ).

Pe primele cutii din carton produse la Gherla apare textul inscripţionat NTR 3814 / 1982

iar pe cutiile din carton de chibrituri de menaj  produse la Bucureşti  NTR 3909 / 1984,

şi NTR 9891 / 1980 pe cutiile de chibrituri de menaj produse la Gherla

STAS 2627 / 1986 a fost ultima norma tehnică inscripţionată pe toate cutiile până în momentul sistării producţiei autohtone de chibrituri: în anul 2000 la Fabrica de chibrituri de la Bucureşti, şi în anul 2005 la Fabricile de chibrituri de la Brăila şi Gherla.
 
Pe majoritatea cutiilor de chibrituri comercializate (şi nu produse !!!)  actualmente în România este inscripţionat textul EN 1783-1997, ceea ce confirmă producerea lor în statele Uniunii Europene.

**************

Mai jos puteţi citi un material conceput de colecţionarul Şuli Ladislau, despre standardele tehnice dar şi alte aspecte legate de producerea chibriturilor

 

Dacă în România avem STAS-uri (adică STAndarde de Stat), în Germania era DIN (Deutsche Industrie Normen) , în Franţa AFNOR, în URSS GOST, etc.  iar acum pe plan mondial există  ISO…
Şi în Uniunea Europeană există standarde şi institut de standardizare. Pe cutiile de chibrituri produse în statele Uniunii Europene este inscripţionat: EN 1783-1997.

    NI-ul de pe cutii înseamnă Norma Internă. Când o fabrică reuşea să producă mai bine decât prevedea STAS-ul putea să specifice acest lucru pe produsul lor. Nu toate întreprinderile fiind în stare să treacă la cerinţele acestei norme, aceasta nu putea deveni noul STAS.

     În cazul NII este vorba de Norma Internă a Intreprinderii. De exemplu achiziţionarea unui echipament modern din străinătate în cazul unei fabrici care producea chibrituri cu caracteristici specifice, făcea imposibilă extinderea lui la toată  industria.

     NTR este aşa numită Norma de Tranzit. Când după ce un produs a fost fabricat fără standard sau că este nou, norma după care este fabricat este cea care face tranziţia spre STAS.

     În Catalogul etichetelor româneşti de cutii de chibrituri al domnului Chitac se întâlneşte de mai multe ori expresia RMS ceea ce vine de la Regia Monopolurilor de Stat. Producţia de chibrituri în Romania a devenit monopol de stat prin legea din 31 martie 1886.

 Ca un băţ de chibrit să fie în stare să aprindă un foc tija lui trebuie şi ea să ardă. Indiferent din ce este facută tija: lemn, carton, bumbac sau alt material inflamabil aceasta va fi higroscopică, adică va absoarbe apa din aerul atmosferic. Deci se va aprinde mai greu.
     Pentru a impiedica asta, tija va fi impregnată cu ceară, parafină sau altele pe o anumită porţiune. Dar astfel tija devine mult prea inflamabilă şi riscă să ardă degetele utilizatorului. Contra acestui lucru restul tijei va fi impregnat cu fosfat de amoniu sau borax sau alte produse.
     Tratamentul tijei trebuie uneori să asigure şi o rigiditate a jarului format, ca acesta să nu cadă prea repede,  producând un eventual incendiu. 
    Ca „gămălia” tijei să nu ia foc în cutie din cauza frecării lor una de cealaltă, aceasta va fii la rândul ei tratată cu deosebite produse.
   
     Pentru a face cutii de lemn se foloseşte de obicei lemnul de plop.
     Din păcate o mare parte din lemnul recoltat nu este bună pentru făcut cutii şi nu este bună de nimic altceva decât de făcut carton de joasă calitate. (Fiind lemn moale nu este bun de foc, nu este rezistent pentru a fi folosit in constructii, etc.). Cartonul făcut din lemn de plop este bun de făcut cutii de chibrituri iar raportul de preţ pe numărul de cutii este mai favorabil cartonului şi nu lemnului chiar şi atunci când cartonul este albit cu clor sau alte produse şi rezidurile tratate contra poluării.
 
     Toate acestea asigură o calitate minimă pentru un produs pentru teritoriul unde standardele respectiv au putere de lege. Fiecare intreprindere care fabrică un produs standardizat are dreptul sa îl facă mai bun dar nici într-un caz nu mai rău. Deci este normal ca standardele sa se modifice cu timpul. Sau imbunătaţiri ale calităţii în sine sau mărirea exigenţelor de securitate pot determina aceste modificări. Nu este de neglijat nici aspectul financiar.
Dorinţa de a menţine sau mări profitul fac ca cercetarea în domeniul chibriturilor să continue.

     Legile de securitate la locul de muncă sau cele privind poluarea fac ca producerea de chibrituri să fie tot mai scumpă. Dacă nu au posibilitatea să se adapteze noilor condiţii, fabricilor de chibrituri nu le rămâne altceva decât sau să-şi închidă definitiv porţile sau să se mute în alte ţări.

     Electricitatea în domeniul casnic, brichetele şi propaganda antifumat fac ca cererea de chibrituri să se diminueze.

************

Un motiv în plus ca să considerăm fiecare cutie de chibrituri fabricat cândva la noi în România un lucru preţios, care se merită colecţionat, păstrat şi prezentat celor care nu au avut şansa să le vadă, sa le colecţioneze.

Ce este de fapt Filumenia ?

Informaţii preluate din lucrarea semnată de John Henry Luker
„The Matchbox Label Collectors Encyclopaedia”, traduse de
secretarul Grupării Filumeniştilor din România, Zamfir Pop

În data de 7 aprilie 1827, farmacistul John Walker, într-un orăşel din centrul Angliei,  lipea prima etichetă pe o cutie cu chibrituri, punând, fără să se gândească la aceasta, temelia noului hobby: colecţionarea etichetelor cutiilor de chibrituri, pasiune care va primi, mai apoi, numele de filumenie. Eticheta avea marimea 60 x 40 mm şi avea inscripţionată textul :

(imagine preluată de pe net)

Cuvântul „filumenie” este format din doi termeni: cuvântul grec „philos” – iubitor şi cuvântul latin „lumen” – lumina! Deci, filumeniştii, sunt definiţi a fi  „iubitori de lumină”! Dar, aici «lumina» are înţelesul simbolic al luminii „lumina informaţiei” ce se află pe cutiile de chibrituri.

Filumenie = colecţionarea ambalajelor de chibrituri (cutii de chibrituri, plicuri de chibrituri, etichete de cutii de chibrituri, etichete de pachet, etc., precum şi a oricărui alt tip de obiect sau material care a fost utilizat pentru prezentarea, comercializarea şi depozitarea chibriturilor).

Filumenia este o pasiune mai puţin răspândită la noi în ţara. Acest lucru se datorează unei păreri greşite, conform căreia filumenia ar fi mai prejos decât „surorile sale” –  filatelia sau cartofilia.  La noi în ţară există câteva zeci de filumenişti, de toate vârstele, unii mai „vechi” cu colecţii vaste, altii mai “noi”, cu colecţii mai modeste.

După realizarea siteului http://www.modoro.ro/index.htm, cu scopul de a face cunoscută acest hobby dar totodată şi cutiile noastre româneşti fabricate de-a lungul timpului, am avut plăcuta surpriză să fiu contactată de alţi colecţionari, să aflu de existenţa unora dintre ei, în special al celor din generaţia mea, al celor care am început să colecţionăm din anii 60.

Şi întrucât am primit multe mesaje şi de la tineri colecţionari începători, mi-a venit ideea să le dau şi lor posibiltatea să se prezinte în cadrul paginii. Aşa se face că toţi cei care au dorit sunt prezentaţi în meniul Colecţionarii români http://www.modoro.ro/colectionari.htm
grupaţi în două categorii, cei din anii 60 şi cei din generaţia de azi
Colecţionari din generaţia anilor 60
Colecţionari din generaţia de azi

Am adunat la un loc şi apariţiile în mass-media, cotidiene, ziare, reviste, net, TV, radio, sau prezenţele la expoziţii:
Colecţii şi colecţionari în mass-media scrisă şi online şi pe internet

Cu bucurie constat că ideea mea de a crea acest submeniu din cadrul siteului a avut efectul scontat, şi încetul cu încetul devenim o mică comunitate a colecţionarilor filumenişti din România. Ştim unii de alţii, facem schimburi între noi, iar de fiecare dată când postez noutăţi pe site trimit un mesaj comun tuturor.
Iar cei care doresc informaţii de orice fel despre tot ce înseamnă filumenie, le-o ofer cu cea mai mare bucurie.

Poate într-o bună zi, vom reuşi şi punem la cale şi o întâlnire, să ne cunoaştem şi personal nu numai virtual, şi de ce nu să organizăm şi o mică/mare expoziţie a colecţionarilor-filumenişti din România ?.

O încurajare pentru începători şi câteva sfaturi către tinerii colecţionari-filumenişti:

„Nu numărul cutiilor e important, ci, ceea ce simţi atunci când te afli  în mijlocul lor, ceea ce simţi când descoperi o nouă piesă, dacă te bucură acea sete şi dorinţă de a împărtăşi cu alţii pasiunea pe care o ai.
Niciodată să nu arunci o cutie, oricât de uzată, murdară e, poate pentru un alt colecţionar ea este o adevărată „comoară”.
Nu privi cutia doar pentru frumuseţea ei, încearcă să descoperi şi informaţiile pe care le furnizează: Ce semnificaţie are desenul, ce reprezintă ea, unde a fost fabricată, câte beţe conţine, care e norma tehnică de fabricaţie, ce alt text este scris pe ea … cu timpul vei vedea altfel fiecare cutie, şi  fiecare informaţie nou descoperită îţi va oferi o bucurie în plus.
Încearcă să afli cît mai multe informaţii în legătură cu tot ce înseamnă „lumea chibriturilor”, doar astfel vei face saltul calitativ de la un simplu adunător la unul de colecţionar-filumenist  .”

Aştept în continuare cu bucurie mesaj de la oricine are pasiunea noastră, aceea de a ne simţi fericiţi în „lumea fascinantă a cutiilor de chibrituri„.